iunie

când ochii îți strălucesc pe sub tei

din palmele noastre se deschid povești

unele vorbesc de viață

altele de moarte

altele despre norii ăștia răsturnați

și ploaia rămâne ca un suflet

mărturie topită în asfalt

când berile se golesc strângând amintiri

sub parfumul cald

lumânările se sting în slow motion

prin fumul ăsta de tutun

luminile se înlănțuie în inele

din noi se înlănțuie versuri recitate râzând

-încă mai am aroganță în voce-

și-n drumul lent până la romană

în minte spargem geamuri și stricăm poze

ca un ceas uitat neîntors

noaptea respiră

și în locul nostru

stau umbre topite de ploaie