fugitiv

mai e din marți

mai e și din orele care pică în gol privind spre altare

când luminile îți netezesc umbrele sub umbrele

sub cearceafuri ne aleargă inimile în șoapte

ca un maraton de pioși alergând spre mântuire

mai e din secundele astea

când ne tragem în plămâni fiecare amintire

-ce frumos zboară berzele înspre apus-

când totul rămâne blocat pe aceeași piesă

din sunetele ieșite se sparg zeci de înțelesuri

pe unele le-am auzit și uitat

pe altele le-am plâns ca pe o înmormântare

mai e din fiecare nenorocit de minut

sub făcliile astea de stele

oamenii aleargă să-și împartă sentimentele cât mai sunt calde

străzile sunt pline de strigăte cu inimi la bucată

iar viețile curg spre netrăire

mai e din luna mai

și totuși mai e puțin din suflet

stăm legați pe sârme invizibile ca rufele puse la uscat

din noi se scurg clipele si minutele și orele

rămânem goi precum o pagină nescrisă

rămânem noi

mai e din marți

și nu mai e deloc

când sunetele tac și lumea adoarme

sub cearceaf ne rămân inimi râzând

ca un creștin ajuns în liniște