călătorie

agățam în vis crizanteme și le priveam crescând

stăteam încolăciți

precum copacii aia asiatici

învățam noi cuvinte și expresii faciale ciobind oglinzi

din ele ieșeau spasme ocrotite de lege

învățai monotonia privind cum mă sting

în mine se așterneau primele aripi

și în toată sufocarea asta a tăcerii

de-o parte și de alta a mesei învelite cu mușama tăiată

auzeam secundele bubuind a îndepărtare

din fiecare sunet luam clopotul și îl spargeam de pereți

din fiecare ticăit luai visele și le striveai cu ochii închiși

contemplam orele până la plecare

în tricoul ăsta uitat pe pat

amprentele tale încă mai caută parfumuri vechi

peste fiecare apus lăsat în spate

răsăreau ultimele 365 de zile

ca o lumânare topită

prelinsă peste oase și răni

și acum

agăți în vis frezii și le privești murind

stăm chirciți

precum un soldat cu sindrom post-traumatic

predai alte lecții de iubire printre sticle

învăț monotonia privind cum mă sting

în tine se așează ultimele aripi