sursa foto
voi ciopli chipul în rânduri de icoane
colorate cu lacrimi înlănțuite,
sfinții și-au rupt mantiile pentru o nemurire
anunțată pe postul de știri
al Babilonului,
credeai că ei plecau zâmbind spre apus
dar totul se sfârșește în negru
și eu, și tu
avem zilele numărate pe degete,
pe riduri, pe urmele de acuarelă
rămasă în salopeta de muncă
a naturii umane.
îmi voi imagina mereu
lucrurile netrăite din viață,
știu că nu îl voi întâlni pe Sfântul Petru,
deja mi-am lăsat un loc de parcare
la poarta Infernului colorat cu litere de aur,
acolo îmi voi savura cocktail-ul de tristețe
cu nuduri roșii, biciuiri și smoală
pusă la pachet în zilele de Paște.
la barul din capătul holului
poza cu mine distrugând hoarde întregi
de sentimente
va atârna atât de perfect
încât toți diavolii cu degetele mânjite în păcat
vor rămâne cu gura căscată,
va deveni icoană închisă în deșeuri radioactive,
târfele se vor desfăta în băi de ciocolată roșie
și însuși Lucifer își va face cruci și rugăciuni
pentru iertarea sufletului.
am obosit să fluier în biserica goală,
pentagramele mă însoțesc până și în cimitir,
mâine voi asista la înmormântarea
credinciosului din mine.
privesc propriul set de icoane
întoarse cu susul în jos
precum lumea de azi,
râd și înjur și mușc din Biblie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu