sursa foto
mi-am amenajat sufletul în stil feng shui,
pe masa din camera de zi
există mereu o scrisoare nedesfăcută,
virgină,
mirosind a lumânări și prune coapte,
aștept mâine -le să desfac plicul,
să mă iau cu mâinile de păr și să țip acolo,
în izolarea mea fonică.
zâmbesc de la mare înălțime, am curajul
să și arunc câte un ochi spre chipurile oamenilor,
pentru mine e neimportant,
sufletul meu e-o-nchisoare patrulată
de câini morți, amputați,
cerberi cu creierul făcut vraiște,
îmi dactilografiez mie însumi
întrega viață începută cu un punct.
cândva, suportam zilele decriptate în raze
și căldură, banalități d-astea scumpe la sentiment,
mi-am rărit vizitele prin parcuri,
mi-am interzis să beau alcool după ora 5 dimineața,
stau tot timpul închis între patru pereți
vascularizați, bubuind a ploaie de vară,
a întuneric și crengi uscate,
acum totul mi se pare plăcut toamna,
moare totul în jur
și eu mă simt singurul om în viață.
citesc plicul de ieri cu voce tare,
aflu că sunt trimis la sanatoriu
și încep să râd,
oare azi mi-or scrie și anii
pe care îi mai am?
Ma regasesc...
RăspundețiȘtergere