plec în căutarea păcatului

sursa foto

Nina m-a sunat azi,
m-a scos din cămăruța mea pentru vreo douăj' de minute,
îi auzeam respirația ca după un timp
trecut mult prea greu,
mă surprinde cum încă o mai sculptez în minte,
poate îi ghicesc vreun rid
sau vreo bucată de zâmbet ștearsă,
așa a început să-mi plângă
pe umărul receptorului,
îi era frică de viitor.

m-am săturat să stau și să nu fac nimic,
o să iau la mine un singur bilet,
fără întoarcere,
și Nina o să mă revadă
cu barbă deasă,
părul unsuros lipit pe ceafă
și unghiile tocite de la atâtea versuri
scrise pe zidurile
construite cu pământ și paie.

o să mă transforme iarăși
așa cum a făcut-o mereu,
în ea mă reîncarnez în om,
știu că sentimentele mele
vor începe să alerge în cerc
până când se vor lovi cu bubuituri incoerente,
sângele deja mi-a amorțit în piept,
înghit un nod
și îmi fac cruce.

cobor treptele tăcute,
în minte îmi revăd cămașa verde
așezată pe sânii ei,
încep să fluier
și cad iarăși în păcat.

Amin!