necunoașterea listelor

 
 
 nu știu
 am intrat într-o stare de hibernare legată de liste
 legată de oameni fluturi fără aripi
 coapse închise în cuibul lăsat liber de cocostârci
 sfinții și-au spălat fața cu mâinile pline de sânge
 am stat sub ei până când moartea s-a îmbătat
 doamne
 am pierdut listele cu nina cu toate cărțile aranjate
 pe raftul colorat în ceară
 mi-a crescut barba
 și am înnodat în ea fiecare lucru banal
 fiecare ceașcă de cafea din fiecare dimineață
 cu fiecare secundă spartă de timp
 acum
 acum nu știu
 
 m-adăpostesc sub umbra unei unghii
 îi simt oja scursă printre cuticule
 valuri neîncetate de amprente înfierate pe tendoane
 din frunzele toamnei nu a mai rămas nimic
 decât fumul unui trecut îmbuteliat
 în poze sepia alb-negru numerotate
 de la prima bătaie de inimă la ultima scrisoare tăiată
 m-am banalizat ca un simplu ceas ticăitor
 fără să-și miște acele oasele coapsele
 ochii mei rămân ficși spre cel mai îndepărtat punct galactic
 tu zici că ai obosit și că vrei în brațe
 unde unde unde unde
 e noapte și puloverul tău lălâu miroase a prune
 încă am scobit în sufletul tău
 un pat pentru doi
 
 nu știu
 am intrat într-o stare de hibernare soră cu melancolia
 pătura e strânsă în jurul umerilor
 ca o manta împotriva tuturor
 inspir expir inspir și mai adânc
 viața are un gust de vierme târât prin soare
 patul e cald și miroase a tine
 a liste nescrise
 dar pe care le știi într-un mod total aiurea
 și-atunci
 ce rost are să cunoști totul
 
 eu nu știu