pyrrhos

în tine mocnește un foc

îl vezi cum arde ca un soldat al apocalipsei

ridici capul și ai fericirea topită în coroane

dansează călugării în jurul tău

îți prinzi palmele de cruce și închizi ochii

și-atunci te lovesc toate

ultima dată când ai mirosit casa părintească

ultima dată când ai spus un te iubesc

prima oară când ai înjurat de sfinți

prima dată când ai sărutat o coapsă

îți râcâie în suflet exact ca un plug

se sting și se aprind păcatele în inima ta

și undeva în umbră

simți cum cerul se prăbușește precum un asteroid

stai și privești în jurul tău

din caruselul ăsta de emoții ai amintirile pătate

bei singur dormi singur privești apusuri

funinginea cade în tine precum o ninsoare

ai gâtul uscat de vorbe ceri apă și mâncare

în fața ta stindardele aurii devin negre

un corb smulge stafiile din tine

și revin în mintea ta anii

copacul tăiat unde îți făceai cuib și plângeai

iubirea oarbă fără sfârșit

colțul de pâine și gura de vin

și țigara aia uitată pe noptieră

când clopotele gemeau a sex și umbră și fluturi

planează în creier și vin în picaj

duzini întregi de poze sunt arse și udate de lacrimi

iar cerul e un apus ars

te vezi lipit de pământ

simți durerea bubuind în cer și norii tunând

în nămolul uscat pici în genunchi

înjuri faci cruci te rogi

ai lipit de inimă un pumnal de 15 centimetri

exact ca pantofii toc roșii azvârliți în obraz

atunci ai sărutat mâna și ai sperat la viață

acum ridici capul și ai fericirea topită-n priviri

în tine a ars un foc

îl vezi cum se stinge ca un iisus lăsat pe cruce