botez

-încearcă să ieși din cadă-

aveam gândurile pierdute undeva pe centura lui orion

vedeam prin stafiile degetelor

toate pieile atinse toate visele toți demonii

petalele de mușețel uscate pe covor

cioburile lipite într-o nouă speranță

câmpiile pârguite de suflet

și pașii lăsați în nisip mergând spre apus

sub toată apa asta clocotită

îmi las corpul să cadă privind orchestre

peste finalul ultimei note

am scris notițe explicând viața într-un bol de pești

o rotație permanentă a sunetelor

a vocilor a bătăilor de inimă a săruturilor

un vârtej emoțional cu mici rafale de liniște

atunci când te apleci peste balustradă

și imnurile bisericești au ecou în piept

deschid ochii și văd sfârșitul

un foc se-ntinde ca un bici plesnit în nori

îmi strâng în brațe vechea piele

o las în urmă și urc cele 9 ceruri

privesc pustiul și albul și clepsidra uitată pe tron

cumva

suntem în momentul de pauză dintre expirație

și inspirație

și stranele se lipesc de timpan

cobor gropile și caut în mâl

pe acolo sunt rămășițe de soare și fericire ascunsă

închid ochii și aduc apa în plămâni

-încearcă să intri în cadă-

regăsesc ce e al meu și privesc în oglinzi

văd lumea întreagă ca un imn pentru heruvimi

o baltă în care pescuim o viață și o aruncăm înapoi

un loc unde pașii

merg spre răsărit