toamna nu vine doar cu ploi
vine cu ochi căprui și croissante mușcate
cu sunete de apă pictând pe asfalt
exact ca un răpăit de tocuri grăbit spre tramvai
când zorii se lipesc de buza nopții
și norii se sărută cu soarele
-hai să mai revedem un film alb-negru-
în culcușul făcut din cearceafuri
ne îndestulam iubirea
toamna nu vine doar cu ploi
ajunge cu ochii gri și cu frunze topite în apus
cu ceața aia densă și deasă
în care îți ascundeai mâinile în palton
săreai în băltoace și râdeai
-uite cum se sparge cerul în tăceri-
ascultam notele parfumului
și prin fața mea se unduiau toate rochiile tale
toamna vine cu așezări de sentimente
ca atunci când îți așezai cuburile de lemn în joacă
formai o casă o piramidă un sfinx
deschideai ușile și stăteai în prispă
miroseai florile invocai ploaia
te lipeai goală de fotoliu și îți deschideai pleoapele
-cât de rece e apa asta venită din rai-
îți răsfoiam privirile și zâmbeam întins prin galaxii
toamna se adună ca ploile
și fiecare picătură devine cuvânt trăire
durere măreție cădere iubire
și frunze și tunet și fulger
și ochi diferiți
ca un clip pus pe repeat
o derulare în viteză a culorilor
din care ne naștem și în care murim
exact ca zorii sărutați de noapte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu