7

-mândria-

din mâinile noastre se nășteau lumi

aveam condiția de zei printre oameni

călcam peste fiecare suflet până auzeam oftaturi

eram mai sus decât cerul și mai fericiți

uneori

lumea ne scria în povești și le împărțea ca speranțe

priveam zâmbind la muritori

-desfrânarea-

în fiecare noapte

mușcam din coapsele tale până deveneam unul

transformam vinul în săruturi

întindeam dorințele până în cearceafuri

prin fiecare coastă numărată

lumea gemea și icnea și tremura 

sentimentele se transformau într-o partidă de sex

-invidia-

din întuneric ne furișam cuvintele spre cer

din noi rămâneau doar umbre 

dormeam adăpostiți de alte pături și tăiam rugăciuni 

uneori

ne urmăream degetele oprite 

cu 5 centimetri mai sus decât punctul de fericire

mușcam din înjurături și le țineam pentru noi

din întuneric 

o umbră râdea 

-lăcomia-

prelungeam clipele astea de studiu

ne țineam mai des de mâini dorind supremul

pozam în zâmbet 

lipeam iubirea pe fețe triste pe corpuri triste

mimam abundența din inimă 

lumea ne uita prin povești și accelera spre real

plângeam zâmbind la muritori 

-zgârcenia-

contorizam fiecare like fiecare inimă 

le puneam în clepsidre și speram că-i iubire

vedeam mereu cum ne tragem partea noastră de lume

ne păstram cuvintele sperând la artificii

la un da și la un alt da și la fericiți până la moarte

vedeam în fața noastră 

fețe imaginare ale celuilalt

-lenea-

priveam apusul lovindu-ne carnea

zăceam dezveliți dezmebrați dezumani

în jurul nostru se mișcau inimile 

noi ne mișcam doar buzele

îngăimam sentimente neauzite

le lansam în aer și voiam răspuns 

iar răspunsul era doar un oftat și-un țipăt 

-mânia-

acum ne răzbunăm pe trecut în prezent

chemăm oamenii să ne ia apărarea 

din poveștile noastre se subliniază doar finalul

când strigătele erau mai mari decât fericirea

și frângem în noi pozele 

rupem tăiem și ne uităm în trecut

iar viitorul se întinde peste noi

ca o lume născută din mâinile altora