regăsire

îmi vine în suflet o toamnă ca niciodată

când merii vor sta părguiți și lăsați pe gard

prin lemnul ăsta peste care a trecut copilăria

privesc viitorul și tac

am toți anii aliniați până la aer

exact ca duzii tăiați cu un topor

din vechile poze îmi fac un căuș

caut ruperea de mine și găsesc doar întuneric

la teiul cu o bancă bătută în el

îmi arunc oasele precum un sac de pâslă

-of doamne cum lucește luna printre văgăuni-

ochii îmi lucesc printre glăvane 

simt pieile părinților lipite de inimă

am la fiecare amintire un an și un cuvânt

-'91 fericire '98 început '10 sfârșit

'13 pierdut-

trag peste umeri un pulover și respir

în lumina portocalie scot ultimii aburi ai vieții 

și merg prin fostele noroaie

resimt zâmbetele de atunci ca un măr stafidit

când toamnele făceau bălți de unde pescuiam broaște

pe noi ne-a pescuit timpul trăgând de timp

-ne vedem vineri când trec pe acasă

ne vedem peste 2 luni peste un an-

acum văd doar umbrele pozelor aruncate pe masă 

când fânul miroase doar pe câmp 

am în inimă o toamnă ca niciodată 

când merii vor fi mâncați de pe gard

adun în visul meu trecutul

ca frunza de tei lăsată la uscat

îmi privesc viitorul precum duzii răsăriți în noapte

-'20 reaflare-

în lumina portocalie a brumei

îmi strălucesc primii ani ai sufletului