thousand-yard stare*

și vezi cum vin în cascade

se agață de tine și stai ca un orb

prin venele tale pătrunde un frig și un țipăt

îți așezi pe frunte baioneta îți faci o cruce

și pășești în întuneric ca în casa ta

cunoști aici unghiurile colțurile

tablourile cu voi sărutând norii

paharele de vin neșterse de praf

când cerul se umplea de stele și speranțe

și inele mari de fum vă învârteau inimile ca într-o horă

și patul mirosind a brad

când ploile vă lipeau pielea de piele

și buzele de buze și visele de vise

când împărțeați felia de pâine râzând

și-acum e pustiu ca-ntr-un schit

pașii tăi se măsoară în ecouri pe secundă

ai umbre pe umeri și sânge în palme

și urme de ștreang și găuri de glonț

sau poate sunt găuri de cuvinte trase cu ură

când respiri

plămânii tăi devin un ecou

ajungi în leagăn și ceri niște lacrimi

privești liniștea cum mușcă din trecut

smulgi casca și gradele și decorațiile 

le arunci pe jos și aștepți tremurând 

un soare apune mai negru și mai dens

iar timpul 

devine un fir de metal scurs din inimă 

de aici îți vezi trecutul

ca un flashback de schije răsărit din neant

pe fiecare clepsidră 

cuprinzi cuvintele și le transformi în tăceri 

și toate curg din ochii tăi ca o privire de mii de metri

spre ziua când ai sărutat fericirea

*The thousand-yard stare or two-thousand-yard stare is a phrase often used to describe the blank, unfocused gaze of combatants who have become emotionally detached from the horrors around them.