schimbător

mai bine îmi luai brațele pe tine

când nopțile îți desenau frici pe coaste

când în iarbă rămânea fluieratul singurătății

când ultimele baruri se închideau

și din ele curgeu suflete bete și ochi pierduți în amar

mai bine îmi luai zgârieturile pe spate

când sub fiecare lovitură de cuvinte

lumile păreau a dispărea sub tăceri

am fi stat amândoi sub bolta atârnată de nori

iar din ele am fi cules dungi de cometă pictată

mai bine am fi rămas ca o poză

între fiecare blitz am fi cunoscut fericirea

-aici sunt noptierele pline de cărbune și foi-

și din toată semiluna asta de sentimente înnodate pe creier

zilele s-ar fi lungit precum un an

mai bine am fi căutat distanțe

atunci când luminile cerșeau lumină

și palmele cerșeau palme

și vocile rămâneau simple fluierături în iarbă

atunci am fi cunoscut brațele purtând inimi