rămâne de văzut și cealaltă parte a lunii
atunci când visele devin coșmaruri
când ochii devin oceane furibunde și tunete și negru
când corpurile se descompun în atomii ăia
din care se nasc bombe nucleare
haos îmblânzit prin foc
rămâne de văzut și cealaltă parte a zilei
când sunetul devine tăcere
și fiecare mișcare de deget pe pielea ta
devine o dungă aiurea în care mor stelele
și sub toate respirațiile și inspirațiile și piepturi sacadate
se scaldă nemurirea aia vecină cu nebunia
un haos îmblânzit prin aer
rămâne de văzut și cealaltă parte a lumii
când foametea ne taie din carne și ajunge la os
când fiecare bob de inimă devine un nectar
-din el se înfruptau zeii râzând în colibe-
în caderile de îngeri ne facem un rai
ca în palmele mamei cerșind venirea acasă
un haos îmblânzit în pământ
rămâne de văzut și cealaltă parte a ploii
când fulgerele ne răzbat între coaste
și cerul desparte o mare de dor
și lumina se înșurubează în ochi precum un bec spart
din cioburile lui se nasc durerile și anii
și fiecare drum ne poartă spre același fluviu uscat
în care înotam goi sub o umbrelă de nori
un haos îmblânzit sub apă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu