forfotă

din trompetele auzite pe fundal

tocurile tale sunt ca un ritm de inimă plecată

așa cum erau îmbrățișările noastre râzând în iarbă

când degetele desenau zei și sori pe coastele tale

când sunetele se împreunau în rugăciuni

și buzele se împerecheau în speranțe

din fiecare tricou aruncat pe pat

ies toate amintirile precum tunetele de vară

atunci când copiii stau la geam și privesc ploaia

ca un concert de nebuni ticsit cu ritm

când băltocile orăcăie visuri rostogolite în urechi

și în suflet și în brațe

din toți pașii cufundați în covor

luminile se lipesc de pielea asta ascunsă

sub creioane și rujuri și farduri

sentimentele crapă toate măștile

așa cum fiecare bubuit de tun desface o armată

când tropotele de ani năvălesc spre viitor

lumea rămâne ca o clepsidră prin care se cern iubiri

și aici

sub tot zgomotul ăsta de trompete sau tropote

lumea devine o piatră în mână copilului care eram

atunci când îți desena în iarbă

zei și sori

și ritmuri de inimă venind