esență

ne punem în mișcare ca două roți zimțate

undeva

soarele se odihnește privind mâinile noastre încolăcite

exact ca pom înflorit în valsuri și tăceri

undeva

luna se ascunde sub stele

din ele ne facem cuiburi mari pline de vise

și totul

dar totul

devine doar noi

ne lovim gândurile în scântei mari

din ele iese un dor și o poză mușcată

undeva

sub lustra asta care ne-a văzut râzând

covoarele încă au umbrele noastre dansând

undeva

fiecare perete din camera asta

a fost tapetat cu buzele noastre cerșind priviri

și totul

dar totul

devine doar tu

ne bem cafeaua până la infinit

undeva

sub zațul negru e o lumină 

exact ca o simplă chemare spre dormitor

undeva

sub focul ăsta lăsat mocnit

jarul e mai fierbinte decât o scoică uitată pe plajă 

și totul

dar torul 

devine doar eu

ne regăsim spre cerul celuilalt

undeva

cometele inimii noastre se unesc și explodează 

așa

ca o intrupare a totului 

devenit doar noi