în casa asta nu-i nimic
în afară de visele stinse ca o lumânare după înviere
atunci când lumina se pierde în ochi
sau când săruturile uită destinația
și rămân suspendate ca o scânteie scoasă din foc
în casa asta e totul liniște
din pereții crăpați se desprind umbre și îndoieli
și coșmaruri stinse cu alcool
ca atunci când lumea își pierde echilibrul
și în jurul ei
stele cad într-o apocalipsă cosmică
unde finalul rămâne o dâră strălucitoare de foc
în casa asta
nopțile taie din carne precum un cuțit de vânătoare
se lasă cu picături închegate pe covor
așa
cum picau din sufletele noastre toate fericirile
și le prăjeam în pădurea uscată de dor
pe fiecare piatra aruncată pe foc
în casa asta
pașii devin șoapte sparte în cercuri de apă
și fiecare minut se prelungește cu o oră
și fiecare bubuit de tunet devine apăsat
ca atunci când îmbrățișările deveneau prea mici
și viețile prea seci
când setea se potolea privind în foc
în casa asta
toamnele bat la geam și le las să intre
între vechii prieteni se lasă cu râsete și dor
în locul vechilor salturi spre fericire
se lasă un hău spre suflet
undeva
un foc încă arde
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu