dream catcher

aici nu a mai plouat de ani

se lasă stelele pe umerii mei și caut în suflet porți

printre pietrele alese cu grijă în drum

îmi netezesc amintirile lăsate în colb

mă întreb spre casă auzind răsăritul

și privesc ușa aia albă

în spatele ei sunt râsete și îmbrățișări și doi ochi negri

prin coastele mele alearga trenuri cu celule oxidate

stau și respir aerul ăsta de munte pierdut în oraș

în mugurii minții se adună gândurile

ca într-un dream catcher suspendat de tavan

și viața se învârte ca într-o catedrală fără lumânări

din ultimele priviri îmi torn un pahar de vin

peste nopțile calde uitate pe plajă

aleg să privesc doar rocile albe de calcar

orbecăiesc prin vise și caut căldură

din ușa aia albă rămâne doar un punct deschis de întrebări

în sufletul meu deja e toamnă

am în mână stângă o lumânare topită

și prin ceara căzută printre pietre

văd ploaia venită după ani