măr

am cel mai întunecat colț al minții plin cu păpuși

și muzică nebunească și bule de săpun

cu ele

sărut apusul rugându-mă pentru alți ochi gri

imediat cum șarpele a convins-o pe Eva să muște din măr

lumea a căzut în genunchi

dumnezeu a plâns cu pene de îngeri

poate atunci

iubirea s-a răspândit peste oceane și pământ

iar ploaia ne amintește mereu

că undeva

o picătură își caută sufletul

precum un vânt de iarnă căutând o pereche de brațe

și o inimă în formă de măr

deci

când ziua e pe sfârșite și luminile sunt aprinse

stai drept și descoperă colțul minții tale

undeva

păpuși și muzică nebunească și bule de săpun

așteaptă să strălucească în ochii de onyx

încă o dată