orașul mi se întinde în zeci de culori
visăm în verde și alb și albastru
cu brațele caut poteci și cărări
prin sunetul de sirene văd neștiutul
în palme tăcere și somn
și-aici
ne umblă inimile ca pe bulevard
stăm singuri și bem cafele și apă
pe pojghița asta subțire de iubire
își cască ochii toți cetățenii romani la ferestre
miroase a vechi și a nou și a ploaie
cu degetul unesc pielea ta
pică în suflet meri înfloriți
din calvarul gri
se lovesc priviri și gânduri
avem o bancă de îmbrățișat
atunci când noaptea înmiresmează ziua
prin părul tău curg lacrimi de drac
în cămașa de blugi se-nghesuie coapse
undeva
munții se scutură de ape
printre trotuare
se-ascund tropote de bocanci
un soare grena ne unește umbrele
în palma asta de viață
licuricii devin vise plutitoare
-aveai unul agățat de ureche acum niște ani-
undeva
am reînvățat râsul
orașul mi se întinde în zeci de culori
visăm în licurici grena și mere coapte
prin brațele desfăcute ale cămășii de blugi
viitorul stă și fumează
setea ne-o potolim tăcând
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu