mitologic

când plec de acasă încui ușa de trei ori

o dată pentru tatăl

o dată pentru fiul

și-o dată pentru sfântul duh

îmi suflec mânecile și caut coloane de stânci

sub pridvorul ăsta îmbătrânit de ierni

stau ca-ntr-un maldăr toate cearceafurile uscate de soare

-aici ne pictam corpurile cu cerneală roșie-

vin spre sălcii cocorii din sud

peste frunte

coboară părul ca un fluviu de cenușă

în dreptul porților

îmi văd părinții plângând rugăciuni

se îndoaie timpul ca un arc de căruță

și fericirea stă și așteaptă sub dealuri

cu spatele drept și bluza aruncată în hău

sub stele

râul se-mpiedică de buzele roșii

pădurea se lasă peste cer

undeva

dumnezeu și-a dresat îngerii să cânte din fluier

ielele dansează cu ursitoarele și lovesc în destin 

așa se scriu viețile din lemn

-uite cum picau stelele spre inimi-

prin praful din drum

ciorile dezgroapă suflete vechi

când ajung acasă descui ușa de trei ori

o dată pentru tatăl

o dată pentru fiul

și-o dată pentru sfântul duh

las lampa aprinsă

și-aștept fericirea să se-ntoarcă din hău