ca un suflet

în ziua de azi sunt doar o umbră

prin oasele mele curg râuri de frânghii

ca tone întregi de civilizații pierdute-n neant

dinspre nord

cad îngerii poleiți cu smirnă

au aripi jumulite și ochii închiși

în ziua de ieri am fost ca o piatră

priveam pașii absenți ai iubirilor pierdute

din zecile de voci înecate în lacrimi

prin mine apăreau fisuri și rânjete albe

dinspre vest

soarele cobora trăgând după el războaie

în ziua de mâine voi fi ca un gând

lăsat acolo lângă crucile roase de carii

prin stelele împușcate în cer văd numai ochii lui dumnezeu 

ca sfere de foc pictând greutăți

dinspre sud

ploiele rugineau garduri

în ziua de înviere voi fi ca un om

sub rugăciunile ascunse în crăpăturile bisericii

voi sta ca o lumânare topită pe mâini

și-n toate versetele voi deveni cuvânt pictat de heruvimi

dinspre est

scările vor urca precum norii furnalelor

în momentul de acum

sunt ca un suflet rămas în uitare

și sângele imi curge prin inimă ca un fluviu poluat

dinspre mine

altarele se prăbușesc în făclii de hârtie