nopțile ninei

și știi

nina îmi răsfira degetele în fiecare noapte

mă învața rugăciuni și taine

crestate de fiecare lumânare parfumată

între două năvăliri de pleoape îmi deschid geamurile creierului

îi simt parfumul lipit de mine 

urmele palmelor ei presând tot centenarul ăsta de oase

amprentele buzelor ei îmi mișună pe tot gâtul 

de parcă aș fi acoperit cu eșarfe brodate de nevăzători

între coastele mele

respir durerile ei vaporizate până la ultimul sfânt

între stațiile de metrou unde ne-am întâlnit 

și cele unde ne-am despărțit

timpul se numără acum în micro-nine

în bătăile inimii depășind bariera sunetului

între glastrele pline de crizanteme arse

acum trag plapuma peste mine

caut între cearceafuri locurile unde îi sunt ascunse coapsele

îmi storc din amintiri toate senzațiile 

aici ne-am lovit prima dată cu sufletele de carne

pluteau peste noi ultimele picături de vară

între degetul mare și arătător pulsau venele ei

îmi țineam respirația până inimile noaste

se completau în ritmuri abisale

și știi

acum mă las cuprins de fum

printre genele lipite curg dârele lăsate de rimelul ei

sunt râuri tumefiate de așteptări

îmi expir presiunea din plămâni cu viteza lacrimilor

cumva

ceasul s-a oprit în secunda în care am spus ultimul amin

și a repornit o dată cu pașii ninei