sursa foto
ieri l-am tăiat în cubulețe și l-am pus la prăjit
lângă tigaia cu peștele afumat,
îmi era scârbă să mă uit peste poza cu tine,
aveai mâinile adânc strivite sub sărutări
ale altor buze neconcludente,
parcă am și scuipat în silă
pe podeaua cu gresie spartă
în care se reflectau băltoacele
și picioarele de broască din găleata.
mi-am șters atât de ușor sufletul pe sorț,
în urma lui rămâneau pete mari și albastre
de sânge regal de iubire,
cât de aproape am fost să descopăr moartea în doi,
acum o iau de la capăt, cu ușa închisă,
să nu iasă fumul
de la zahărul topit în boluri crăpate,
undeva prin cuptor îmi râncezesc sentimentele
găurite precum soldații niponi
de la sfârșitul războiului
și tu ai mereu grijă să apari
în gura ferestrei,
fumând flori și sare și piper,
îmi aduci aminte că îți mai trebuie
un platou cu niște artere
și picco de gallo.
și-mi sună-n întruna în cap
cuțitul tocând oasele și piatra,
flacăra maronie din propriul ochi scos
la vânzare prin halele mirosind a pește
și gheață venită din nord,
ori acum nordul se preschimbă-n est,
iau satârul și-mi fac cruce
spre o noua bucătărie în care voi găti
paste făinoase și melcișori cu lapte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu