dialog

desfacem o bere

-prima bere băută împreună -

îți povestesc despre primele iubiri

despre cum viața

e ca fulgul de zăpadă uitat

pe un geam de autobuz aflat în depou

când lumina aia galbenă

îi îmbrățișează răceala

îți povestesc și de ultimele iubiri

de zonele alea noduroase aflate la sfârșit de cuvânt

cu privirea verificând orizontul

în căutarea unui punct de speranță

stăm la taclale

îți zic de viața mea lipsită de tapet

când pereții au mucegai și ferestrele sunt negre

sau când durerea

își spală fața în creier

și toate păcatele devin ale mele

cum ale mele devin

și frunzele toamnei uitate la uscat

-mai ales alea de mesteacăn

galbene precum becul aflat într-un depou-

desfacem o bere

o gură pentru bunici

o gură pentru rude

o gură pentru viitor

punem sigiliu pe pământ 

așa cum punem bănuții pe ochii unui mort

stăm față în față și ne privim în oglinzi

în ritmul crivățului de afară 

povestești despre câinele tău 

despre vioara spartă din podul casei

despre prima țigară fumată pe ascuns

când pozele erau ornate cu franjuri 

și vechiul încă mirosea a vechi

-nu a parfum prins de imaginea altcuiva-

în lista asta 

își fac apariția copii și case de lut

bunicul în maiou adunând porumbul

în spate se adunau ciorile 

ca picături de ceară sigilând pământul 

desfacem o bere

lăsăm cerul să se umple de stele

să uite de ele și să redevină albastru

spălăm draperii frecăm podele

curățăm geamuri și sertare burdușite

facem din locul ăsta o nouă culoare

un nou răsărit 

o piesă pe care lumea o simte ca zgomot

din patul unde priveam începutul și sfârșitul zilei

a rămas doar o urmă de picior pe parchet

iar covorul ros e o molie privind lumina galbenă 

în gerul de acum

strâng paltonul și suflu în palme

privesc blocul roșu și numerele vechi

sunt la o bătaie de pumn în ușă

prin crăpătura devenită hău

privesc brațul meu stâng 

întinzându-mi o bere