himeră

știai că pe cer sunt doruri trecute

și că tot acolo sunt noi începuturi

totul se învârte ca într-o ploaie de mai

și totul se luminează ca după o ploaie de vară 

când sunetele deveneau cireșe coapte prinse de urechi

iar nopțile erau liniște sub cerul înstelat

-uite cum dormeai mirosind a lanuri uscate-

și zilele păreau nesfârșite

așa ne lipeam iubirea-n salcâmi

de ce ploaia ne dansează prin fața ochilor precum viitorul

de ce respir

atunci când secundele pică din lumânări

din oftatul meu ies rugăciuni

și soarele pare că ține cu noi 

tu ești doar dispari apari

doar o umbră

-uite cum durerile îți joacă pe coaste-

ne plimbăm uitați de lumini

ne iubim ajutați de lună

ne despărțim uitați de soare

exact ca un far lipit de țărm

când zilele se despart de nopți crezând în uitări

eu așteptam

și soarele luna și o umbră 

iluzie 

deșertăciune 

și plouă 

plouă azi mâine 

ieri

eu așteptam o umbră

din noi rămâne doar un răsărit

ca o linie trasată de oameni pe țărm

cu ramuri de salcâm și doruri trecute

când farul lumina fix printre salcâmi