picto-poem

-this one goes out to the ones I love-

ploaia latră pe fiecare cub al străzii

ne strângem în brațe privirile cu fum și ceață

printre blitz-urile uitate pe noi ca un lampion 

vedem cum fiecare emoție devine dans

cum fiecare suflet devine o piele nouă

și fiecare noi devine o nouă regăsire

tu în rochia roșie

eu în paltonul cambrat

iar norii

norii se regăsesc in picto-poezia asta

în care vârful

devine mângâierea aia cu degetul pe obraz

când ai ochii închiși și visele rostogolite ca o poveste

la capătul alintului

punctul meu de belvedere e atunci când sorbi cafeaua

prin energia asta emanată de bătăile inimii

îmi scriu pe brațe orele ca niște ceasuri imense

am acolo secunda când te-am sărutat

minutul când soarele a uitat să existe

orele în care pictai ascunsă printre foi

eu stăteam și te vedeam prin fumul țigării

în fotoliul mirosind a tine

conturul unui zâmbet se transformă în viață

și acum alergăm prin ploaia asta care mușcă din piele

râdem ne tragem de degete ne sărutăm frunțile ude

avem jocurile noastre ascunse precum primul bilet de dragoste

-scrisul ăla mic sub care bubuiau emoții-

lăsăm lumea să ne scrie iubirea în jurnal

și existăm

exact ca un vis rostogolit în poezie

📸 @Jurnal Fotografic