averse din pagini trecute

sursa foto

liniștea îmi sfârteca timpanele
am scos din sacoșă ultima sticlă de vodcă
avea capacul spart și turnam în mine
așezat pe bordura colorată în negru și galben
treceau pe lângă mine ambulanțe și mașini de poliție
le făceam semne obscene adolescentelor suite în tramvai
ele zâmbeau haotic și priveau spre picioare
poate se gândeau că imbecilul din fața lor
e doar un amărât de cerșetor.

primisem vestea ca un impact de glonț cu pieptul
mi se răvășiseră toate ridurile și gândurile
nu mi-am mai simțit picioarele atât de slabe
erau precum bucăți de nisip sărutate de mare
îmi priveam palmele
în care sângele uitase să mai ajungă
tu știi cum e să îți amorțească inima
până când creierul ia o pauză de la gândit
de la mers de la vorbit de la plâns?

stăteam în spital și din barbă mi se nășteau lacrimile
vroiam să merg spre morgă și să o mai văd o singură dată
o ultimă dată
aveam la mine agenda cu un calendar albastru
am încercuit ziua și oră și minutul
simțeam o tragere ciudată spre sinucidere
poate nu acum
poate nu azi
poate nu în următoarea secundă

Nina m-a părăsit în moarte
au trecut ani de la ultima noastră privire în doi
îmi zugrăveam pe retină un singur chip
m-am dus la cel mai apropiat magazin
am cumpărat șapte sticle de vodcă
fiecare pentru câte un păcat dureros
și le-am băut pe banca numărul trei'spe
asta e pentru ciorapii mirosind a caise
asta e pentru cămașa mea verde
asta e pentru
asta e
asta.