poezia asta nu e pentru cei slabi de inimă
sau pentru cei înalți cu cerul
nu e nici măcar de dragoste
sau oftări lacrimi tâmpenii colțuroase
nu e nici de încredere neîncredere dezacorduri
by the way
nici despre mine nici despre lume
nici despre durere
idioți rămași pe gânduri
poezia asta se clădește pe același cuvânt
precum un vultur axat doar pe carne
e ca un alfabet întors pe toate părțile
și din el curg curg curg
ramuri lăsate cu merele facerii
scrijelește o barză la capătul cernelii
privește un cer și mănâncă viermele
înghite sucurile și plămânul ros de molii
amin sau dumnezei
înjurături lăsate pe culme la uscat
satul se vede colorat în solzii balenei
acum să tac
sau poate nu
cuvintele au un miros aparte
de mâini pline de lipici și putrezime
tot corpul lor duhnește a banal
pe dealul rămas alb
stau elefanți minusculi
lovesc inimi lăsate la gunoi
să te arunci de pe vârfurile cioburilor
gonesc în sânge particule de halocinogen
ai luat-o razna îmi spune un bărbos
sunt ok sunt ok
predau poezie pentru cei noi
cei dintre noi
cei în afara noastră
să taci îmi zice viața
un vers pică în capcană
își roade unghiile stând singur
suspendat pe coapsele bibliei
adam se-nchină cu stânga și face semn spre cer
poetul șef doarme încolăcind un șarpe
poezia asta v-am spus că nu e
poate nici nu o citiți
dați-o dracu'
nu e pentru cei închiși la minte
destupă ceara și dispari
azi
lumânarea e prima viață
s-au strâns toate curvele la poartă
e casting la filme despre distruși
droguri plăceri carnale alcool
în față se înghesuie ridicolul
mulți plâng puțini adorm
stau la coadă și scuip pe fața blegilor
am pornit fără întoarcere
cap sau pajură?
e totuna
răul e mereu pe cant
împreunează mâinile picioarele
ține lumea în plină sală de nașteri
și toți văd placente aburinde
cum ies din trupuri ajunse în iad
îmi vine să vărs toată berea
toată credința totul totul totul
asist la un portret de femeie
modelat în bărbat
lumea e închisă
ca un cerc perfect
să ne învârtim boilor
să ne învârtim întruna!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu