miercuri, 17 octombrie 2012
din anumite puncte de vedere, am dreptate
mă oftică toată lumea
metroul cu ochii încercănați și plini de cafea
autobuzele pomii casele apartamentele vilele
dumnezeu și cianura lăsată în nori
toamna iarna vara primăvara
sau în ce ordine vreți să citiți
de fapt
mă oftic și eu
ca să am ce face
sau ce mormăi ce scrie ce ce ce ce
mă oftică ce-urile
și aceleași greșeli ortografice
adolescenții dezvirginați înainte de vreme
mă oftică adulții sâcâitori
mirosind a naftalină
vinul se prelungește în mine
și-mi lasă urme adânci grele
pe fiecare nerv rid sau amprente
îmi simt gândurile moleșite
mă oftic mă oftic mă oftic
mă oftică facebook-ul cu ideile lui întinse
pe zeci și mii de gigabyți
am o memorie închisă întinsă învinsă
stau în fața unui laptop și mă oftic pe arbitrii
pe fotbaliști pe iarbă pe fum
frunzele sunt în toamna asta prea verzi
nu vezi și tu
culorile s-au căptușit
sufletele mor tăcute
nu mai renasc dom'le
mă oftică glumele cu chuck norris
sau cele cu bulă cu ițic sau cu africani
încep să cred
că mă oftică și urma parfumului meu de cadavru
sau speranța de a aștepta un sms cu două cuvinte
ori trei ori patru mesaje combinate într-un cifru
mă oftică englezismele
actually
mă oftică generațiile noi
vechiul deja a murit
de oftică
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
imi place.
RăspundețiȘtergere