miercuri, 17 octombrie 2012

din anumite puncte de vedere, am dreptate



 
 
 
 mă oftică toată lumea
 metroul cu ochii încercănați și plini de cafea
 autobuzele pomii casele apartamentele vilele
 dumnezeu și cianura lăsată în nori
 toamna iarna vara primăvara
 sau în ce ordine vreți să citiți
 de fapt
 mă oftic și eu
 ca să am ce face
 sau ce mormăi ce scrie ce ce ce ce
 
 mă oftică ce-urile
 și aceleași greșeli ortografice
 adolescenții dezvirginați înainte de vreme
 mă oftică adulții sâcâitori
 mirosind a naftalină
 vinul se prelungește în mine
 și-mi lasă urme adânci grele
 pe fiecare nerv rid sau amprente
 îmi simt gândurile moleșite
 mă oftic mă oftic mă oftic
 
 mă oftică facebook-ul cu ideile lui întinse
 pe zeci și mii de gigabyți
 am o memorie închisă întinsă învinsă
 stau în fața unui laptop și mă oftic pe arbitrii
 pe fotbaliști pe iarbă pe fum
 frunzele sunt în toamna asta prea verzi
 nu vezi și tu
 culorile s-au căptușit
 sufletele mor tăcute
 nu mai renasc dom'le
 
 mă oftică glumele cu chuck norris
 sau cele cu bulă cu ițic sau cu africani
 încep să cred
 că mă oftică și urma parfumului meu de cadavru
 sau speranța de a aștepta un sms cu două cuvinte
 ori trei ori patru mesaje combinate într-un cifru
 mă oftică englezismele
 actually
 mă oftică generațiile noi
 vechiul deja a murit
 de oftică

Un comentariu: