viață în viața moartă

 astăzi îmi confrunt fiecare celulă din mine
 cu ultimele amintiri
 mă chircesc în pat și las melodiile
 să îmi inunde spațiul
 rămân fără aer
 și atunci completez puzzle-uri
 cu aceleași cuvinte și aceleași trăiri
 îmi sparg măselele și le prefac în fiecare înjurătură
 moștenită din vene și oase
 până când cerul se transformă într-un loc al crimei
 dumnezeu e înjunghiat în fiecare camera a inimii
 eu râd și mă întorc pe cealaltă parte
 doar atât îmi permit
 mă simt precum un bolnav
 în ultimele respirații.

 cândva
 credeam în sfinți
 priveam fiecare pictură din biserica umplută cu fum
 tânjeam după minuni
 care nu s-au arătat niciodată
 am privit un om spânzurat
 lumina lunii era cadrul perfect pentru incantații
 am zgândărit în pielea lui
 cuvinte fără înțeles
 eram în transă și ultimii mei nervi
 m-au lăsat să plâng
 țineam în palme sângele meu.

 astăzi am rămas întins peste cearceaful rupt
 privesc în urmă și mă văd copil
 unde era dumnezeul vieții?
 poate că moartea i-a luat-o înainte
 și de atunci am rămas fixat
 pe ideea de suferință
 așa că mă întorc la frânghia lăsată goală
 mă simt precum un bolnav
 în ultimele respirații
 dinaintea altei vieți.