10. Să nu poftești nimic din ce este al aproapelui tău.

 odată
 eu am omorât un om
 i-am sfârtecat inima până când sângele
 a uitat direcția din vene
 s-a speriat și a consumat oxigenul liber
 plămânii s-au înecat în propria suflare.

 i-am deschis pieptul să îi văd sufletul cum se scurge
 era o slabă licărire
 pâlpâia precum lumânarea de la căpătâiul mortului
 cu ceară topită scurgându-se pe sicriu
 era în mine speranță și durere
 așteptam să țin în palme
 de ani întregi minunea lumii
 minunea vieții și a morții
 minunea tăiată din divin.

 unghiile îmi erau rupte din carne
 sângele mi se lipise de păr buze
 palme coapse față
 era acru și cald
 iar trupul rece se transforma
 într-un cocon cu aripi îngerești
 sufletul rămăsese prins în gât
 ca o felie de măr tăiată bucățele
 și înghițită prea curând
 am început să plâng
 țineam pumnii strânși în jurul inimii tăcute
 degeaba  aș mai spera la șanse vechi
 noul e format din perfecțiune.

 odată
 eu am omorât
 un înger