vineri, 13 iulie 2012
7. Să nu fii desfrânat.
golește paharul de fiecare picătură
rămasă lipită cu buzele
astă-seară tratăm vinul roșu cu respect
și închinăm fiecare înghițitură
în cinstea erorilor
curvelor curvarilor morților
familiei durerii suferinței
și în general
tuturor oamenilor decimați
nu de război
ci de destin.
și-acum
caută un lăutar cu sângele gras
lasă-l să scârțâie vioara
întinde-te pe fața de masă arsă cu țigarea
se-adună muștele ca la un festin roman
nouă nu ne pasă
să bem în cinstea nopții
și în moartea vieții.
plecăm spre casă urniți
avem fețele lungi și capul greu
sprijinul nostru e însăși lumea
privește
țin pământul în mâini
cu tot ceea ce înseamnă el
te țin și pe tine în palme
ai rămas aceeași
și te-ai schimbat în fiecare secundă.
am îmbătrânit încercând
timpul se repede înainte
ca un tren fără frânele de urgență
lovește în fiecare om
eu mă resemnez
scot din sân
sticla cu vin de la tatăl meu
parcă mi-e dor de alte vremuri.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
M-ai amuţit.
RăspundețiȘtergere