9. Să nu ridici mărturie mincinoasă împotrivă aproapelui tău.

 
 și cine spunea să lansăm
 lampioanele în cea mai lungă noapte din an
 tu alergai cu părul învârtit
 în fuiorul vântului
 îți murdăreai tricoul
 lăsai sufletul nespălat două-trei zile
 se umplea de praf mincinos
 eu încercam să îl curăț
 mâncăm toate merele din coș
 sperăm la învierea învierii
 o coastă albă începuse să-mi crească
 în loc de crucea cu păcatul strămoșesc.
 
 între noi
 se despărțeau continentele
 priveam îngrozit cum tu deveneai neagră
 galbenă verde roșie
 nu îți mai auzeam respirația
 mă îngrozeam la gândul că noi
 rămânem un trecut
 viitorul nu trebuie privit în urmă
 mi-am scrijelit pe rai
 coapsele tale mirosind a prune
 în fiecare dimineață
 privesc și tac.
 
 acum stau într-un pat de spital
 îl am coleg de cameră pe Sisif
 Dumnezeu e la reanimare
 și Iisus
 la terapie intensivă
 m-au părăsit toți
 îmi continui opera de mințit
 pe cearceaful alb
 mirosind a clor
 până acum
 am convins lumea de nevinovăția mea
 am jucat pe degete
 o piesă de teatru
 cu păpușile făcute din șosete cârpite
 eu nu sunt nebunul de care vă spuneam
 și toată viața mea e o minciună
 păcat că nu v-ați prins.
 
 înșir păcatele pe tăblia de plastic
 alea iacta est
 nu e așa, moarteo,
 că viața e cel mai grav lucru
 ce ne desparte de mântuire?