Tropicul Cancerului

parcă nu e bună de nimic
hârtia cu lacrimi maro,
îmi ceri să râd
dar râsul meu se trage
din alte opere ciuntite
sub presiunea inimilor bolnave.

tropicul cancerului
mă bântuie cald,
poate că dincolo e soare,
iar noi o să stăm întinși
pe patul de scoici
mirosind a sare și alge.

vodka băută la aceeași masă
cu amicii desprinși din îngeri
are gust de saramură,
comand vin fiert
și buzele tale
se amplifică în mine
ca o undă de șoc nucleară.

iarăși îmi las sentimentele
pe foaia cu lacrimi maro,
se stinge în mine sufletul,
cărbunii sunt aburi chemați în neființă
cuprinzând orizontul
cu sunete capsate
sub urechea mea.