sufletele îmi respiră prin toți porii
aud oamenii gemând dintre fiorduri:
"uite-l și p-ăsta! se cățăra cu inima
pe stânci de granit
și sângerează abundent,
parcă e zăpada mai roșie
și pinguinii nu or să mai vină
cu frigul pe aici!"
mâinile-mi sunt degerate,
am cuprins între coaste
fumuri de gheață,
romanțe apuse pe la poli,
unduiri de coapsă femeiască
trasă în mine
cu brazdele ochilor
și buzelor.
parfumul normal,
de pâine dospită,
se-mplântă-n nări
cu accelerația unui viscol rusesc,
beau vodcă
și mă gândesc la taigaua
cu lichenii strânși sub cojoc.
oamenii fiordurilor
mă-njură cu gândul plecat
la vânătoare de balene
și sentimentele dure
descoperite sub ghețari.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu