Am vărsat
Din călimara sufletului
Reacţii atomice de extaz.
Am azvârlit, de pe cele mai înalte frunţi,
Cuvinte vulgare
În care era încremenită iubirea noastră
Prăfuită de ţipete.
M-am curăţat, în cercuri furibunde,
De lacrimile prea-ngheţate
Şi prea dulci
Ca să fie adevărate.
Ah! Mi-am tăiat urechile
Ca să nu îţi mai aud vocea,
Inconfundabilă de altfel,
Ce-mi sufoca gândul.
Mâine,
Am să scriu iarăşi,
Din stropii rămaşi în călimară,
Păsări
Şi vorbe călătoare.
Speechless...:|
RăspundețiȘtergerecred ca e o directie super tare folosirea onomatopeelor, faci cititorul sa se implice mai mult, ii spui tu curatare... dar eu aud un tiiuit continuu in poezie, cred ca ar trebui sa dai un avertisment undeva ;) baga varule din "stropii ramasi", nu stiu de unde ai atatia stropi :p
RăspundețiȘtergere"Paşii mei murdăresc zăpada
RăspundețiȘtergerecu cerneala care curge
din toate rănile deschise.
O cerneala a sufletului meu,
care a încetat să mai scrie."
:)
Needless to say, it feels the same.