Luaţi un pătrat,
Şlefuiţi-l cu privirea,
Până devine un inel de durere
Ce vă înconjoară sufletul.
Aşezaţi-l pe masa de ceramică pisată
În suflete şi inimi arse
Şi veţi obseva că inimile
Vor pompa sentimente urlătoare,
Iar sufletele vor tresări
În şoapte neregulate de chin.
Apoi, în salturi lunare
Azvârliţi inelul
Pe scările rarefiate ale goliciunii,
Până redevine pătrat obscur
Şi negru.
Repetaţi întreaga scenă toată viaţa
Până aflaţi filosofia durerii.
"durere" "suflet" "inima" "sentimente" "chin" "goliciune" "obscur" "negru" "viata"...combinate intr-o forma speciala rezulta filozofia durerii...
RăspundețiȘtergereasadar ai ales foarte bine cuvintele...
felicitari pentru a 83-a oara!
:*:*:*
Like!!! >:D<:*
RăspundețiȘtergerecunoscut inceputul, era ceva de genul "se ia un cub, se slefuieste pana la perfectiune apoi se rupe un colt ...", nu chiar asa , dar ai prins ideea ... cam trist pentru cineva atat de tanar :p
RăspundețiȘtergere