m-am agățat de părul tău
făceam echilibristică deasupra lumânărilor
prin biserică miroasea a tămâie ornată cu ceară
era un fum de cireș urcat spre cer
și auzeam îngerii căzând în genunchi
se deschideau norii
ploua prin noi iubito
încercam să nu plâng să nu tac să nu
dar nimeni nu putea să știe cum simt
priveam palma ta înghesuită
în buzunarul plin cu smirnă
și sânge din trupul meu răstignit
tuna înspre est
vedeam lumina stinsă tot mai mult pe la case
deja îmi era frică să mă îmbrac în alb
și să te sărut pe obraji
mi-am recunoscut nevoia de a te privi
tu îți vezi de treburi
călărești alte picioare de vânt
pomii se înclină mai puțin respectuos
eu încă te iubesc
glumesc cu inima la un pahar de vin
chicotesc la pozele pictate pe frunze
eram doar noi în suflet și buze
din mine a mai rămas o pagină mânjită
și sper să mor iarăși
acum de-adevăratelea
m-am săturat să mă lovească lumea
cu ramurile de salcie peste tălpi
rătăcesc prin pustiu și gonesc viața
mi-am luat în piept o piatră de râu
și noaptea o șlefuiesc până începe să strălucească
beau vin și mănânc pâine
a da
azi a fost paștele
o poezie foarte frumoasa!
RăspundețiȘtergere