deocamdată, e doar un vis

fixez cheițe de cupru pe umărul tău
pornesc mecanismele scârțâind ușor ușor
aud o pisică la ușă
zgârie lemnul și aroma părului tău
te privesc amuzat
lansez licurici perfecți deasupra acoperișului
zboară durerile mele
trăiesc din nou o seară de ploaie
cu primăvara fulgerând în piept
curg bucățile de piele
de haine jupuite de unghii rupte
am în vârful degetului
ultimul tău sărut înainte să adormi pe canapea

schițezi un zâmbet șters strângi în brațe
plapuma colorată în lacrimi
mi se lipesc ochii de trupul tău cald
am vărsat picături de cafea peste cămașă
înainte să plec
îți mângâi brațul alb
în casă miroase doar a tine și a iubire
pisica toarce lângă patul tău sculptat
sub priviri de zei mirați
erau acolo doar moirele și îți ziceau
că nu ești om

și nu ești om
ești pui crud din sânge de mamă
și sânge de tată
ai coastele mele și privirea ei
țipi acum
eu las pe jos cerrneala și stiloul
cumpărat la nașterea ta
am un nou capitol rămas deschis
te iau în brațe mă-nchin la chipul tău
stau și-ți povestesc de o viață perfectă
la care eu nu am luat parte
decât de la prima ta respirație

încep să plâng
am în palme un suflet desprins din mine
încă nou și la fel de vechi
iau caietul și chem cuvintele
să-ți cânte destinul.