luni, 16 aprilie 2012

moartea fentează viața


pentru Piermario Morosini, Marc-Vivian Foe, Miklos Feher, Antonio Puerta, Daniel Jarque



simțeam iarba tăiată
vopsită în dungi albe tăcute
le știu locul unghiul zgârieturile
aveam un ochi închis și o mână sprijinită pe coaste
inima începea să dea rateuri
m-am întins ca la soare
ca la un picnic
vezi mamă tată soră
iarăși o să ne zărim
mi-era dor de voi
aveam icoane cu chipul vostru
în fiecare tricou ascundeam un mesaj
pentru voi

simțeam crampoanele
cum se loveau de pământ și gazon
alunecau jambierele și transpiram
îmi plăcea să alerg și inima mă lovea
cu sânge proaspăt și aer încins
eram lungit spre poarta albă
am încercat să mă ridic
să-mi termin viață în picioare
iartă-mă mamă
am căzut în genunchi
pentru prima a două a treia oară
auzeam sirene
și plânsete
de ce plâng tată
nu am dat niciun gol
poate doar în suflete
și poate doar în cer

acum mă echipez din nou
împart autografe pe stadionul eden
țipau pe undeva colegii
era o zi perfectă
și voi mă primeați în casă

ne vedem din nou
mamă tată soră.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu