trecere

pe buze am săruturile ultimei toamne

din ele împletesc insomnii și le las să crească

sub mesteacănul devenit creangă

strâng la piept sticla goală și visele pline

și ultimele poze căzând precum frunzele

-peretele ăla fericit a rămas gol-

în aburul ăsta al apusului

scrijelesc tăcerea pe o eșarfă 

iar din privirea în gol

smulg trăirile cu același clește

cu care am scos măselele copilăriei

-aruncam dinții pe casă și vedeam corbii ciocănind în smalț-

acum le înșir ordonat

în sensul invers acelor de ceas

în cercul ăsta în care stau

noaptea mi se ridică în suflet

sub negrul mirosind a fum

îmi strâng trupul în poziția fetusului

pe poze am doar mâzgălituri de creion roșu

-dunga de aici pare un soare spart între fostele sărutări-

iau trăirile și mă acopăr cu ele până fac implozie

rămân cu ochii 

mai albi decât mesteacănul ăsta

devenit un perete gol

așteptând eșarfa primei ierni