peste vocile astea lăsate în lume
singurii ochi veghează privind tăcerea
un înger își lipește brațele de umeri
încearcă o vorbă
taie un zâmbet
lasă un obraz
precum o coală pe care să-ți scrii durerea
un fluviu negru curge din tine
și stai și fugi și stai
peste ochii ăștia topiți în lume
singurele brațe cuprind întunericul
o stea se camuflează în aripi și vise
pornește spre apus
spune o rugăciune
lasă o dâră de speranță pe care sa îți legeni coșmarul
un singur gând fuge din tine
și stai și aștepți și stai
peste neputerea asta vecină cu sufletul
singurele spaime te lipesc de oase
o șoaptă devine un țipăt
din el pleacă izbânzi și suișuri
înfrângeri și iad
și fericirea toată crăpată între degete
exact ca o plastilină sub soare și mâini de copil
o singură dungă se-ntinde ca un răsărit
și stai și te-ntorci și stai
peste obloanele astea sub care ne ascundem
singurele bătăi de inimă devin bătăi de clopot
unele plâng
unele râd
unele se sparg între pereți și devin cortine
un suflet devine o lacrimă
și totul curge spre barba asta
în care se jucau copilăriile
și tu stai
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu