desfă o bere
privește cerul și rămâi cu ochii pironiți acolo
așa
ca niște cuie susținând o boltă plină de speranțe
când visul de la ora 5 te lovește
lasă în inimă doar un bilet alb cu un cuvânt
mulțumesc
de acolo
întoarce-te la somnul obositor
fă un foc
din toate scânteile de brad uscat
umple o cupă cu dor și bea-o până la cenușă
așa
ca un premiu de consolare pentru fiecare pas uitat
când vrăbiile pică din cer precum lacrimi negre
lasă o stea să devină călăuză
de acolo
continuă drumul învelit cu sete
bea o cafea
sub roșul ăsta ce aprinde fiecare furnicar de suflete
caută ultima stea rămasă trăind
așa
ca o agățare de viață mereu și mereu și mereu
când ne pierdem în noi
lasă un instinct să fie înfometat
de acolo
închide ochii și crezi
privește un râu
prin pietrele alea șlefuite în mângâieri reci
o reflexie se întinde și se rupe
așa
ca o permanentă regăsire cu tine
când ajungi în inimă și citești mulțumesc
așează-te chircit și așteaptă
sub soarele ăsta roșu și peste scântei
visele speră
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu