îndemn

atunci când sunetele vor respira din nou în noi

și pașii de copil vor tremura prin iarbă

când soarele va pleoscăi în curcubee

și pietrele vor plânge flori

vom sta pe bancă vom privi apusul

ne vom săruta în zeci de gusturi

atunci când vocile se vor unii la liturghii

și lemnul va cânta din fluier

când păsările vor uimi orizontul

stând atârnate ca stele bubuind a viu

vom merge-ncet spre echilibru

și mâini pipăind suflete

ne vom cunoaște fricile

atunci când durerile vor fi prefăcute în praf

iar oasele vor fi învelite în sentimente

când îngerii vor picta cina cea de taină cu noi

stând îmbrățișați în fericire

ne vom aduna dorințele în vise

și tunetele vor despărți omul

atunci când vântul va rămâne prins în pleoape

și bunicii vor aștepta în poartă având în palme doar scovergi

când cerul se va lipi de altarul inimii noastre

ne vom privi trecutul ca pe un vechi prieten

vom fi fericiți și vom ști