slowly

mă-ntoarceam așa îndărăt

spre pieile și măștile ascunse în palme

între sentinelele urcate pe șanțuri

vedeam timpul curgând spre neant

în vale

cireșii au prins mirosul tău

se-auzeau petale uscate de ploi

-cumva ochii mi se prăbușeau în stele-

din stihul ăsta de humă

pocnesc secundele ca într-un orologiu ars

veneau peste mine șoaptele cele dintâi

un soare adormit se tolănea între cearceafurile albe

-ciudat să spere toate drumurile spre tinerețe-

în pomi creșteau brațele tale îmbrățișând lumini

mă-ntorceam așa îndărăt 

la primul sunet scos de copilul din mine

alergam în picioarele goale spre vechile jocuri

toate falezele din apus închinau rugăciuni 

spre sufletul nostru curgeau secundele

ca dintr-o sticlă de bere desfăcută în zăpușeală

fotografiam imaginar fiecare colț de zâmbet 

-aici câștigasem ultima dată dinainte de cădere - 

și-acum alerg spre final

în mugurii copacilor se strâng culorile de răsărit 

miroase aici a vopsea proaspătă și soare feliat 

între călugării închinandu-se în șanțuri 

sărbătoresc timpul înaintând 

merii au uitat mirosul tău 

-cumva ochii îmi renășteau din stele-