dincolo

dincolo de nori

ne țineam echilibrul privind spre infern

din piept se scriu bătăile de inimă

treceam cu degetul peste toate zâmbetele 

în cămășile mele prindeau viață licuricii

se lipea de noi trecutul și prezentul 

în zborul revenirii

acuarelele dansau pe spate in fâlfâiri de corbi

dincolo de soare

stăteam

număram stelele după fiecare pahar de vin

râdeam amândoi aruncând cu dopurile spre lună 

tăcerea tăcea căutând noaptea

și totul părea o frânghie întinsă spre început 

dincolo de ploaie

echilibrul devenea un fir întins de cuvinte

potopul pornea când buzele uitau conturul zâmbetului 

se-ntunecau zeii și tunetul din ei mirosea a viitor

jurnalul uita să se scrie 

între noi se măreau kilometri de neant

licuricii începeau să pâlpâie 

corbii așteptau înghețul 

dincolo de negru

echilibrul se vede în alb

și linii dungate pe o șosea prea goală pentru suflete

și pahare prea pline pentru un gol lansat în cascade

și nopți prea grăbite să treacă spre zi

dincolo de astea

îmi urmez echilibrul în piesele mici din lume

în drumul spre banca unde priveam corbii și luna și stelele

tăcerea spune povești de adormit inimi

zilele trec și devin nopți fugare

o frânghie separă norii de soare