ne scriem scrisori de dincolo de lumină
ne scotocim buzunarele ca să scoatem scântei
turnăm în amfore mari
de sticlă
și apă și vin și venin
-stăm în balansoar și căutăm apusul-
se-nchid uși se deschid ferestre
se-aud lupii trosnind oase goale
ne înghesuim în spații mărunte
desenăm pe bolta gurii silabe și aer
desfacem în becurile
de sticlă
ultimele șoapte aruncate sub șinele de tramvai
-cădeau bucăți de pietre sub sunetul lor-
ne înfometam cu gândul la noi
ne aruncăm flori și spini și lacrimi
se-vârt îngerii în cer
prin străzile astea înguste
de sticlă
ne vedeam reflexiile în fiecare răsărit de stele
-aici plângeai cu gândul la balonul spart-
gâfâiam sub fiecare pas atins de asfalt
și-acum
acum ne privim printre cioburi
se-mpart continentele sub noi
-cum ne plouă în după-amiezile astea de martie-
în balansoar
ne pică lumina-n întuneric
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu