Nina s-a apucat de gătit
în fiecare după-amiază taie roșiile în mici cubulețe
mărunțește frunzele de busuioc
fierbe legumele carnea fructele
la final
linge lama cuțitului îmbrăcată în arome
se așează pe scaun spune rugăciunea cu ochii închiși
sub buzele ei toate ingredientele se transformă în ospețe
ciugulesc din fiecare farfurie ca un pustnic
ea tace înghițind mirosul
rămânem la masă
gândiți-vă că scena asta durează zece minute
respirați acum toate aromele copilăriei
o zecime de secundă ne privim în ochi
eu cu cel de dinaintea copilului din mine
eu cu cel mai cărunt dintre toate vârstele mele
Nina m-a legat de trecut și de viitor
ca și cum ai lega strâns un cotlet de porc cu o sfoară
pentru a fi pus la afumătoare
terminăm
lângă noi se prăbușesc lingurile furculițele cuțitele
o simfonie metalică se ciocnește de porțelanul ciobit
cârpa de masă are urme de iaurt și sos și tort
și frișcă și verdeață și plăcintă cu mere
închin un ”Doamne-ajută”
Nina șoptește
”Amin!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu